păcănit

română

Etimologie

Din a păcăni.

Pronunție

  • AFI: /pə.kə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
păcănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păcănit păcănituri
Articulat păcănitul păcăniturile
Genitiv-Dativ păcănitului păcăniturilor
Vocativ păcănitule păcăniturilor
  1. păcănire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.