păcănire
română
Etimologie
Din păcăni.
Pronunție
- AFI: /pə.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului păcănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păcănire | păcăniri |
| Articulat | păcănirea | păcănirile |
| Genitiv-Dativ | păcănirii | păcănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a păcăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.