ornamenta
română
Etimologie
Din franceză ornamenter (astăzi învechit).
Pronunție
- AFI: /or.na.men'ta/
Verb
| Conjugarea verbului ornamenta | |
| Infinitiv | a ornamenta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ornamentez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ornamenteze |
| Participiu | ornamentat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv.
Sinonime
Cuvinte derivate
- ornament
- ornamental
- ornamentare
- ornamentat
- ornamentație, ornamentațiune
- ornamentică
- ornamentist
Cuvinte apropiate
Traduceri
a decora
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.