ornamentică
română
Etimologie
Din germană Ornamentik.
Pronunție
- AFI: /or.na'men.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ornamentică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ornamentică | ' |
| Articulat | ornamentica | ' |
| Genitiv-Dativ | ornamenticii | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- ansamblu de elemente ornamentale (specifice unui popor, unui stil sau unei opere).
- totalitate a sunetelor care împodobesc linia melodică principală.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.