oponentă

română

Etimologie

Din oponent.

Pronunție

  • AFI: /o.po'nen.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
oponentă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oponentă oponente
Articulat oponenta oponentele
Genitiv-Dativ oponentei oponentelor
Vocativ oponento oponentelor
  1. persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozantă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.