oponent

română

Etimologie

Din germană Opponent.

Pronunție

  • AFI: /o.po'nent/


Substantiv


Declinarea substantivului
oponent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oponent oponenți
Articulat oponentul oponenții
Genitiv-Dativ oponentului oponenților
Vocativ ' '
  1. persoană care face parte dintr-o opoziție.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.