onta

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză veche honte < de origine germanică.

Pronunție

  • AFI: /'onta/


Substantiv

onta f., onte pl.

  1. rușine, dezonorare
    Conoscere l'onta della sconfitta.
  2. (livr.) insultă, afront

Sinonime

Cuvinte derivate

  • adontare
  • ontoso

Locuțiuni

  • a onta di

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.