afront

română

Etimologie

Din franceză affront.

Pronunție

  • AFI: /aˈfront/


Substantiv


Declinarea substantivului
afront
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afront afronturi
Articulat afrontul afronturile
Genitiv-Dativ afrontului afronturilor
Vocativ ' '
  1. insultă, jignire, ofensă, adusă cuiva în public.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.