afronta

română

Variante

Etimologie

Din franceză affronter (după a înfrunta).

Pronunție

  • AFI: /a.fron'ta/


Verb


Conjugarea verbului
afronta
Infinitiv a afronta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 afront
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să afronte
Participiu afrontat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înfrunta.
  2. (med.) a apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.