ondulație

română

Etimologie

Din franceză ondulation, italiană ondulazione.

Pronunție

  • AFI: /on.du'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ondulație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ondulație ondulații
Articulat ondulația ondulațiile
Genitiv-Dativ ondulației ondulațiilor
Vocativ ondulație ondulațiilor
  1. mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire.
  2. operație de aranjare a părului în bucle; ondulare.
  3. (concr.) buclă, cută.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.