omăt

română

Etimologie

Din slavă ometŭ ("măturare; pospai").

Pronunție

  • AFI: /o'mət/


Substantiv


Declinarea substantivului
omăt
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omăt omeți
Articulat omătul omeții
Genitiv-Dativ omătului omeților
Vocativ ' '
  1. (pop.) zăpadă, nea.
  2. (reg.) nămete, troian.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.