ometiță

română

Etimologie

Din ucraineană obmetycja.

Pronunție

  • AFI: /o'me.ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ometiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ometiță '
Articulat ometița '
Genitiv-Dativ ometiței '
Vocativ ' '
  1. zăpadă fină spulberată de vânt.
  2. pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele înconjurătoare; pospai.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.