oier

română

Etimologie

Din oaie + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /oˈjer/


Substantiv


Declinarea substantivului
oier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oier oieri
Articulat oierul oierii
Genitiv-Dativ oierului oierilor
Vocativ oierule oierilor
  1. crescător, proprietar sau negustor de oi; (p.ext.) păstor, cioban.
  2. (înv.) slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului.
  3. (astron.; art., rar) lira.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.