octet
română
Etimologie
Din germană Oktett, franceză octet.
Pronunție
- AFI: /ok'tet/
Substantiv
| Declinarea substantivului octet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | octet | octete |
| Articulat | octetul | octetele |
| Genitiv-Dativ | octetului | octetelor |
| Vocativ | octetule | octetelor |
- formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație.
- (chim.) ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului octet | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | octet | octeți |
| Articulat | octetul | octeții |
| Genitiv-Dativ | octetului | octeților |
| Vocativ | octetule | octeților |
- (inform.) grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.