ocoliș

română

Etimologie

Din ocol + sufixul -iș.

Pronunție

  • AFI: /o.ko'liʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ocoliș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ocoliș ocolișuri
Articulat ocolișul ocolișurile
Genitiv-Dativ ocolișului ocolișurilor
Vocativ ocolișule ocolișurilor
  1. ocol, înconjur.
  2. (fig.) divagație.
  3. (înv.) perimetru, circumferință.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.