înconjur
română
Variante
Etimologie
Din a înconjura (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /ɨn'kon.ʒur/
Substantiv
| Declinarea substantivului înconjur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înconjur | înconjururi |
| Articulat | înconjurul | înconjururile |
| Genitiv-Dativ | înconjurului | înconjururilor |
| Vocativ | înconjurule | înconjururilor |
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul.
- Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.