ochitor

română

Etimologie

Din a ochi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /o.ki'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
ochitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ochitor ochitori
Articulat ochitorul ochitorii
Genitiv-Dativ ochitorului ochitorilor
Vocativ ochitorule ochitorilor
  1. persoană care ochește cu arma; țintaș.
  2. militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.