océan
| Vezi și : Océan, ocean, oceán |
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză veche occean, prin franceză medie ocean < latină Ōceanus, din greacă antică Ὠκεανός (Ōkeanós, „Ocean”, divinitate marină).
Înrudit cu catalană oceà, italiană oceano, occitană ocean, portugheză oceano, română ocean și spaniolă océano.
Pronunție
- AFI: /ɔ.se.ɑ̃/
- Audiofișier
Substantiv
océan m., océans pl.
- (geol., hidr., geogr.) ocean
- Naviguer sur l'océan. — Une île perdue dans l'immensité de l'océan.
- (fig.) ocean
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
|
|
Locuțiuni
locuțiuni
|
|
Vezi și
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.