océan

Vezi și : Océan, ocean, oceán

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche occean, prin franceză medie ocean < latină Ōceanus, din greacă antică Ὠκεανός (Ōkeanós, „Ocean”, divinitate marină).

Înrudit cu catalană oceà, italiană oceano, occitană ocean, portugheză oceano, română ocean și spaniolă océano.

Pronunție

  • AFI: /ɔ.se.ɑ̃/
  •  Audiofișier


Substantiv

océan m., océans pl.

  1. (geol., hidr., geogr.) ocean
    Naviguer sur l'océan. — Une île perdue dans l'immensité de l'océan.
  2. (fig.) ocean

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Vezi și

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.