obleț

română

Variante

Etimologie

Din oblu + sufixul -eț.

Pronunție

  • AFI: /o'bleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
obleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obleț obleți
Articulat oblețul obleții
Genitiv-Dativ oblețului obleților
Vocativ oblețule obleților
  1. pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus).

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.