nyír

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din proto-fino-urgică *ńeri („lăstar, mlădiță, smicea”).

Pronunție

  • AFI: /'ɲiːr/


Substantiv

nyír, pl. nyírek

  1. (bot.) mesteacăn

Sinonime

  • (bot.) nyírfa


Verb

  1. a tunde (părul)

Cuvinte derivate

  • nyírás
  • nyíratlan
  • nyíró
  • nyírt

Cuvinte compuse

  • belenyír
  • felnyír
  • kinyír
  • lenyír
  • megnyír
  • visszanyír

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.