nufăr

română

Etimologie

Din neogreacă νούφαρο (noúfaro), νούφαρ (noúfar) < probabil din turcă nilüfer, care provine din arabă نوفر (nūfar); نلوفر (nilūfar), نینوفر (nīnūfar).

Confer franceză nénufar, spaniolă nenúfar.

Pronunție

  • AFI: /'nu.fər/


Substantiv


Declinarea substantivului
nufăr
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nufăr nuferi
Articulat nufărul nuferii
Genitiv-Dativ nufărului nuferilor
Vocativ - -
  1. (bot.) numele a două plante erbacee acvatice cu pețiolul foarte lung, cu frunze late care plutesc la suprafața apei, una având flori mari albe, cu miros plăcut (Nymphaea alba), cealaltă flori galbene (Nuphar lutea); (p.restr.) floarea acestor plante.

Sinonime

  • Nymphaea alba: (bot.) (livr.) nenufar, (rar) plumieră, (reg.) plută, plutniță, plămână-albă, tidvă-de-apă
  • Nuphar luteum: (bot.) (livr.) nenufar, (reg.) plută, mai-de-apă, plămână-galbenă

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.