nominativ
română
Etimologie
Din latină nominativus, franceză nominatif.
Pronunție
- AFI: /no.mi.na'tiv/
Substantiv
| Declinarea substantivului nominativ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nominativ | nominative |
| Articulat | nominativul | nominativele |
| Genitiv-Dativ | nominativului | nominativelor |
| Vocativ | nominativule | nominativelor |
- caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului.
Traduceri
caz gramatical
Adjectiv
| Declinarea adjectivului nominativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | nominativ | nominativi |
| Feminin | nominativă | nominative |
| Neutru | nominativ | nominative |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- DEX online: „nominativ”
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.