năbădaică

română

Etimologie

Din a (se) năbădăi + sufixul -aică.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
năbădaică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năbădaică năbădăici
Articulat năbădaica năbădăicile
Genitiv-Dativ năbădăicii năbădăicilor
Vocativ năbădaică năbădăicilor
  1. (reg.; mai ales la pl.) acces de furie, de mânie.
  2. (criză de) epilepsie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.