musca

Vezi și : mușca, muscă, muscã, Musca, MUSCA

română

Etimologie

Din muscă.

Pronunție

  • AFI: /ˈmus.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru muscă.




corsicană

(corsu)

Variante

Etimologie

Din latină musca.

Pronunție

  • AFI: /ˈmuska/


Substantiv

musca f.

  1. muscă

Cuvinte derivate

  • musculina

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Dintr-o rădăcină proto-indo-europeană *mus-, *mu-, *mew-.

Pronunție

  • AFI: /ˈmus.ka/


Substantiv


Declinarea substantivului
musca
f. Singular Plural
Nominativ musca muscae
Genitiv muscae muscārum
Dativ muscae muscīs
Acuzativ muscam muscās
Ablativ muscā muscīs
Vocativ musca muscae
  1. muscă
    Puer, abige muscas.
  2. (p. ext.) băgăreț, băgăcios, înfigăreț

Cuvinte derivate

  • muscārium
  • muscārius

Referințe




siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină musca.

Pronunție

  • AFI: /ˈmuska/
  • AFI: /ˈmuʃka/


Substantiv

musca f.

  1. muscă

Cuvinte derivate

  • muschiari

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.