înfigăreț

română

Etimologie

Din a înfige + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi.gə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înfigăreț
Singular Plural
Masculin înfigăreț înfigăreți
Feminin înfigăreață înfigărețe
Neutru înfigăreț înfigărețe
  1. (fam.; despre oameni) care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.