muscălime

română

Etimologie

Din muscal + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /mus.kə'li.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
muscălime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muscălime invariabil
Articulat muscălimea invariabil
Genitiv-Dativ muscălimii invariabil
Vocativ muscălime invariabil
  1. (înv.) mulțime de muscali; totalitatea muscalilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.