muncitorime

română

Etimologie

Din muncitor + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /mun.ʧi.to'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
muncitorime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muncitorime invariabil
Articulat muncitorimea invariabil
Genitiv-Dativ muncitorimii invariabil
Vocativ muncitorime invariabil
  1. totalitatea muncitorilor; mulțime de muncitori.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.