muncire

română

Etimologie

Din a munci.

Pronunție

  • AFI: /mun'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
muncire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muncire munciri
Articulat muncirea muncirile
Genitiv-Dativ muncirii muncirilor
Vocativ muncire muncirilor
  1. (înv. și pop.) acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.