monofonă

română

Etimologie

Din monofonie (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /mo.no'fo.nə/


Adjectiv

  1. (muz.; despre melodie) care este executat de o singură voce sau de un singur instrument.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.