molfăit

română

Etimologie

Din a molfăi.

Pronunție

  • AFI: /mol.fəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
molfăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ molfăit molfăite
Articulat molfăitul molfăitele
Genitiv-Dativ molfăitului molfăitelor
Vocativ molfăitule molfăitelor
  1. acțiunea de a molfăi și rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură.


Traduceri

Anagrame

  • filmato

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.