moletă

română

Etimologie

Din franceză molette, germană Molette.

Pronunție

  • AFI: /mo'le.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
moletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moletă molete
Articulat moleta moletele
Genitiv-Dativ moletei moletelor
Vocativ moletă moletelor
  1. instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare.
  2. roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.