miorlăitură

română

Etimologie

Din a miorlăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /mjor.lə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
miorlăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miorlăitură miorlăituri
Articulat miorlăitura miorlăiturile
Genitiv-Dativ miorlăiturii miorlăiturilor
Vocativ miorlăitură miorlăiturilor
  1. miorlăit'.
  2. (fig.) plâns, vorbire afectată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.