miocen
română
Etimologie
Din franceză miocène.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului miocen | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miocen | miocene |
| Articulat | miocenul | miocenele |
| Genitiv-Dativ | miocenului | miocenelor |
| Vocativ | miocenule | miocenelor |
- epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului miocen | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | miocen | mioceni |
| Feminin | miocenă | miocene |
| Neutru | miocen | miocene |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.