minotaur
română
Etimologie
Din franceză minotaure < latină Mīnōtaurus. Confer italiană minotauro, germană Minotaurus.
Pronunție
- AFI: /mi.no'ta.ur/
Substantiv
| Declinarea substantivului minotaur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minotaur | minotauri |
| Articulat | minotaurul | minotaurii |
| Genitiv-Dativ | minotaurului | minotaurilor |
| Vocativ | minotaurule | minotaurilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
ființă fabuloasă imaginată cu cap de om și trup de taur
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din latină Mīnōtaurus < limba greacă.
Pronunție
- AFI: /ˈmɪnəˌtɔr/
Substantiv
minotaur, pl. minotaurs
Cuvinte apropiate
Referințe
poloneză
(polski)
Etimologie
Din latină Mīnōtaurus < limba greacă.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
minotaur
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.