mință

Vezi și : mintă, minta

română

Etimologie

Din minți.

Pronunție

  • AFI: /ˈmin.ʦə/


Verb

  1. (înv. și pop.) forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru minți.
  2. (înv. și pop.) forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru minți.

Sinonime

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.