miasmă

română

Etimologie

Din franceză miasme.

Pronunție

  • AFI: /ˈmjas.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
miasmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miasmă miasme
Articulat miasma miasmele
Genitiv-Dativ miasmei miasmelor
Vocativ miasmă miasmelor
  1. emanație rău mirositoare; duhoare, putoare, exalație.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.