meliță

română

Etimologie

Din bulgară мeлиц (melica).

Pronunție

  • AFI: /'me.li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
meliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meliță melițe
Articulat melița melițele
Genitiv-Dativ meliței melițelor
Vocativ meliță melițelor
  1. unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor.
  2. mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru.
  3. (fig.) (fam. și depr.) gură (considerată ca organ al vorbirii).

Cuvinte derivate

Expresii

  • A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.