maur
română
Etimologie
Din latină Maurus. Confer germană Maure, franceză maure.
Pronunție
- AFI: /ma'ur/
Substantiv
| Declinarea substantivului maur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maur | mauri |
| Articulat | maurul | maurii |
| Genitiv-Dativ | maurului | maurilor |
| Vocativ | maurule, maure | maurilor |
- persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei.
- cu ten închis; negru.
Traduceri
nume dat în antichitate de romani populației băștinașe din nord-vestul Africii (berberi)
|
Adjectiv
| Declinarea adjectivului maur | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | maur | mauri |
| Feminin | maură | maure |
| Neutru | maur | maure |
Referințe
islandeză
(íslenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /møɥr/
Substantiv
maur, pl. maurar
norvegiană
(norsk)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
maur
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.