cucerit

română

Etimologie

Din a cuceri.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʧe'rit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cucerit
Singular Plural
Masculin cucerit cuceriți
Feminin cucerită cucerite
Neutru cucerit cucerite
  1. (despre teritorii) care a fost ocupat cu forța armelor.
  2. (despre trofee, titluri etc.) câștigat.
  3. (despre oameni) care este atras foarte puternic de cineva sau de ceva.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.