mastica

română

Etimologie

Din franceză mastiquer < latină masticare.

Pronunție

  • AFI: /mas.ti'ka/


Verb


Conjugarea verbului
mastica
Infinitiv a mastica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 mastichez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să masticheze
Participiu masticat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a mesteca alimente, substanțe etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.