martora

Vezi și : martoră

română

Etimologie

Din martoră.

Pronunție

  • AFI: /ˈmar.to.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru martoră.




italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză martre < de origine germanică.

Pronunție

  • AFI: /ˈmartora/


Substantiv

martora f., martore pl.

  1. jder

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.