margaretă

Vezi și : Margareta

română

Etimologie

Din germană Margarete. Confer franceză marguerite.

Pronunție

  • AFI: /mar.ga're.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
margaretă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ margaretă margarete
Articulat margareta margaretele
Genitiv-Dativ margaretei margaretelor
Vocativ margaretă, margareto margaretelor
  1. (bot.) (Chrysanthemum leucanthemum sau Leucanthemum vulgare) plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.