marchand

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche marceant, care provine din latină populară *mercatans, *mercantis, *mercatantem, din verbul *mercatare < latină mercatus („comerț; piață”).

Pronunție

  • AFI: /maʁ.ʃɑ̃/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
marchand
Singular Plural
Masculin marchand marchands
Feminin marchande marchandes
  1. (com., ec.) mercantil, comercial, negustoresc

Cuvinte compuse

  • État marchand
  • galerie marchande
  • marine marchande
  • poisson marchand
  • prix marchand
  • taille marchande
  • valeur marchande


Substantiv

marchand m., marchands pl.

  1. (com., ec.) comerciant, negustor

Cuvinte derivate

  • marchande
  • marchandise

Cuvinte compuse

  • marchand de canons
  • marchand de couleurs
  • marchand forain

Cuvinte apropiate

Hiponime

Expresii

  • trouver marchand

Referințe




portugheză

(português)

Etimologie

Împrumutat din franceză marchand.

Pronunție

  • AFI: /ˈmaɾ.ʃã/


Substantiv

marchand m.f., marchands pl.

  1. (arte) dealer de artă

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • marchante

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.