mantilă

română

Etimologie

Din franceză mantille, spaniolă mantilla.

Pronunție

  • AFI: /man'ti.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mantilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mantilă mantile
Articulat mantila mantilele
Genitiv-Dativ mantilei mantilelor
Vocativ mantilă mantilelor
  1. (înv.) mantelă.
  2. șal de dantelă (neagră), purtat mai ales de femeile spaniole.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.