manichiură

română

Etimologie

Probabil din germană Manikür, Maniküre. Confer franceză manucure, manicure „manichiuristă”.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
manichiură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ manichiură manichiuri
Articulat manichiura manichiurile
Genitiv-Dativ manichiurii manichiurilor
Vocativ manichiură manichiurilor
  1. îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.