maculatură

română

Etimologie

Din germană Makulatur, franceză maculature.

Pronunție

  • AFI: /ma.ku.la'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
maculatură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maculatură invariabil
Articulat maculatura invariabil
Genitiv-Dativ maculaturii invariabil
Vocativ maculatură invariabil
  1. hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; (p.ext.) hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța.
  2. hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje.
  3. (fig.) scriere lipsită de valoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.