macula

română

Etimologie

Din latină maculare. Confer franceză maculer.

Pronunție

AFI: /ma.kuˈla/

Verb

Conjugarea verbului macula
Infinitiv	a macula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	maculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să maculeze
Participiu	maculat
Conjugare	I

(v.tranz.) (livr.) a păta, a murdări, a mânji.
a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală.

Sinonime

jegoși, mânji, murdări, păta

Cuvinte derivate

maculare
maculat
maculator
maculatură
maculă

Cuvinte compuse

macula lutea

Traduceri

a păta, a murdări

engleză: maculate (English)
franceză: maculer (français)

italiană: maculare (italiano)
latină: maculare (Latina)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.