măcăleandru

română

Etimologie

Origine incertă. În general este considerat derivarea din ucraineană маколяндра (makoljandra) (Tiktin; Candrea), poloneză makolągwa; dar aceste cuvinte par provenite din română. Scriban propune un χαμαί κάλανδρος (chamaí kálandros, „o specie de ciocârlie”), care este puțin probabil (derivare directă din neogreacă κάλανδρος (kálandros), Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul).

Pronunție

  • AFI: /mə.kə'le̯an.dru/


Substantiv


Declinarea substantivului
măcăleandru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măcăleandru măcălendri
Articulat măcăleandrul măcălendrii
Genitiv-Dativ măcăleandrului măcălendrilor
Vocativ măcăleandrule, măcălendre măcălendrilor
  1. (ornit.) (Erithacus rubecula) pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene.

Sinonime

Vezi și

  • muscicapidă


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.