măcăleandru
română
Etimologie
Origine incertă. În general este considerat derivarea din ucraineană маколяндра (makoljandra) (Tiktin; Candrea), poloneză makolągwa; dar aceste cuvinte par provenite din română. Scriban propune un χαμαί κάλανδρος (chamaí kálandros, „o specie de ciocârlie”), care este puțin probabil (derivare directă din neogreacă κάλανδρος (kálandros), Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul).
Pronunție
- AFI: /mə.kə'le̯an.dru/
Substantiv
| Declinarea substantivului măcăleandru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | măcăleandru | măcălendri |
| Articulat | măcăleandrul | măcălendrii |
| Genitiv-Dativ | măcăleandrului | măcălendrilor |
| Vocativ | măcăleandrule, măcălendre | măcălendrilor |
- (ornit.) (Erithacus rubecula) pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene.
Sinonime
- (ornit.) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare
Vezi și
- muscicapidă
Traduceri
pasăre
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.