măcăit

română

Etimologie

Din a măcăi.

Pronunție

  • AFI: /mə.kəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
măcăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măcăit măcăituri
Articulat măcăitul măcăiturile
Genitiv-Dativ măcăitului măcăiturilor
Vocativ măcăitule măcăiturilor
  1. faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit; măcăitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.