măcăitură

română

Etimologie

Din a măcăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /mə.kə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
măcăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măcăitură măcăituri
Articulat măcăitura măcăiturile
Genitiv-Dativ măcăiturii măcăiturilor
Vocativ măcăitură măcăiturilor
  1. măcăit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.